desene și picturi

 

 

babutavesela-1341996393

Carles Bronson

creion pe carton, 60x50cm

 

babutavesela-1270415651-2

Frumoasa

ulei pe carton, 32x25cm  creion pe carton, 60x50cm

 

 

 

babutavesela-1302342828

Fata din tren

Desen realizat pe computer, folosind o tableta grafica Wacom si programul ArtRage Studio.

 

 

 

babutavesela-1270415999-2

Charles Bronson

ulei pe carton, 50x43cm

 

 

 

babutavesela-1270415981-2

Masis

ulei pe carton, 39x40cm

 

 

 

babutavesela-1270415631-2

Autoportret

Autoportret la vârsta de 22 de ani, ulei pe carton, 32x30cm

 

babutavesela-1270415559-2

Actor rus

ulei pe carton, 50x38cm

 

 

babutavesela-1341996395

Paganini

creion pe carton, 45x60cm

 

 

 

babutavesela-1303910852

Cavaler mascat

Cavaler mascat desenat cu o tableta grafica Wacom in ArtRage Studio.

 

 

 

babutavesela-1304148728

Fratele cavalerului mascat

desen realizat cu o tableta grafica Wacom Volito 2 in ArtRage Studio 3

 

 

 

babutavesela-1343941524

Aproape nud

Desen realizat cu tableta grafica in Art Rage Studio Pro

 

 

babutavesela-1343413890

Au fost candva pesti

studiu guasa pe hartie

 

 

 

babutavesela-1301984951

Jacques-Yves Cousteau

Desen realizat in ArtRage Studio folosind tableta grafica.
Sursa a fost o fotografie de 3x4cm, dintr-o revista, cu Jacques-Yves Cousteau.

babutavesela-1302343720

Purtatoare de seminte

Desen in ArtRage Studio.

 

 

 

babutavesela-1341996630

Peisaj montan

ulei pe carton, 30x25cm

 

 

 

babutavesela-1341996483

Iepurași

ulei pe carton, 30x25cm

 

 

 

babutavesela-1341996243

Portocala si carte

ulei pe carton, 50x30cm

 

 

babutavesela-1341996241

 

Maci rosii

ulei pe carton, 100x70cm

 

 

 

babutavesela-1341996239

 

Maci galbeni

ulei pe carton, 100x70cm

 

 

 babutavesela-1341996234

Lalele

ulei pe carton, 70×40 cm

 

 


babutavesela-1341996237

Lalele (2)

ulei pe carton, 70×40 cm

 

 

 

babutavesela-1270415740-2

Lalele (4)

ulei pe carton, 70×40 cm

 

 

 

babutavesela-1270416200-2

Fructăraie

ulei pe carton, 57x30cm

 

 

 

babutavesela-1270416139

Forsiția

Floare și boboc – ulei pe carton, 50x70cm

 

 

 

babutavesela-1270416119-2

Portolac

ulei pe carton, 100x70cm

 

 

 

babutavesela-1270416077-2

 

Natură moartă 2

ulei pe carton, 100x70cm

babutavesela-1270416097-2

 Natură moartă 1

ulei pe carton, 100x70cm

 

 

babutavesela-1270416058

Flori roșii

ulei pe carton, 25x32cm

 

 

 

babutavesela-1270416038-2

Cireșe

ulei pe carton, 49x30cm

 

 

babutavesela-1270416016-2

Legume și ouă

ulei pe carton, 54x49cm

 

 

 

babutavesela-1270415964-2

Felii de somon – reproducere Goya 2

ulei pe carton, 47x27cm

 

 

 

babutavesela-1270415947-2

Măr tăiat

ulei pe carton, 28x25cm

 

 

 

babutavesela-1270415929-2

Natură moartă

ulei pe carton, 32x25cm

 

 

babutavesela-1270415912-2

Boboci

ulei pe carton, 28x31cm

 

 

babutavesela-1270415896-2

Case în Italia

ulei pe carton, 27x18cm

 

 

babutavesela-1270415879-2

Felii de somon – reproducere Goya

ulei pe carton, 24x15cm

 

babutavesela-1270415812-2

Cățeluș

ulei pe carton, 10x10cm

 

 

babutavesela-1270415796-2

Nevăstuică

ulei pe carton, 27x47cm

 


babutavesela-1270415778-2

 

Fructe

ulei pe carton, 47x27cm

 

 

 

babutavesela-1270415759-2

Mere și corcodușe

ulei pe carton, 44x27cm

 

 

 

babutavesela-1270415724-2

Piersici și maci

ulei pe carton, 76x46cm

 

 

babutavesela-1270415705

Lalele

ulei pe carton, 50x37cm

 

 

babutavesela-1270415687

Puiuț de vrabie

Pui de vrabie căzut din cuib, reanimat și decedat în urma hidratării cu o seringă, dezinfectată cu spirt.; a murit beat mort fără a fi alcoolic.  ulei pe carton, 70x50cm

 

 

babutavesela-1270415669-2

Lalele

ulei pe carton, 70x50cm

 

 

babutavesela-1270415594-3

Hortensie

ulei pe carton, 40x47cm

 

 

babutavesela-1270415577-2

Pere și pepeni

ulei pe carton, 44x27cm

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Aluat de tarte

Am citit o reţetă de tartă cu fructe de sezon.

Trebuia să întind o foaie din aluatul pentru tarte, gata cumpărat, şi am rămas în acest stadiu cu tartele.

Am în casă peste  100 de farfurii şi farfurioare; numai de la cele 5 servicii de cafea am cca 30 de farfurioare!

Caut, caut în draci fără să găsesc …

Cum ce caut?

Caut farfuria potrivită cu care să tai foaia pentru tartă.

Ca să găsesc farfuria corespunzătoare trebuie să caut ceva teribil de simplu de spus, dar greu de găsit!

În reţeta citită în revistă, se spune să tai foaia de tartă cu un cuţit şi cu o farfurie cu diagonala de 15 centimetri.

Mari, foarte mari, sau mici, foarte mici, niciuna din farfuriile mele nu are diagonală!

Prin urmare, cine mă poate ajuta să găsesc DIAGONALA unei farfurii.?

Acum este duminică seara.

Aştept până mâine, am răbdare, nu mai e mult, când mă duc să cumpăr, sper să găsesc la magazin,  o farfurie care să aibă diagonală. De 15 centimetri!

Ne! La magazin toate farfuriile aveau doar DIAMETRE …

 

DIAGONÁL, -Ă, diagonali, -e, s. f., adj. I. S. f. 1. Segment de dreaptă care unește două unghiuri (sau vârfuri) nealăturate ale unui poligon sau două vârfuri ale unui poliedru aflate pe fețe diferite.

(„Drajeuri cu umor”)

Proteină neprocesată

I-am cerut Contelui să cumpere ceva bun, proteină neprocesată.

În stilul lui, Contele mi-a răspuns:

– Proteină neprocesată? Ce vrei sa iau, un câine de pe stradă?

Cum să nu-l adori, pe Conte?

thutat-1342810714

 

– Conte, dacă treci pe lângă acea cale ferată care trece peste Parcul Herăstrău, ia și tu unul mai cărnos decât acesta pe care l-am găsit cu totul întâmplător!

(„Drajeuri cu umor”)

Experiment

Cu ceva timp în urmă, am tradus unei doamne o scrisoare venită din îndepărtata Chină.

Era scrisă de o prietenă a doamnei și, educată din fragedă tinerețe de Ex să nu pun întrebări și să nu mă uimesc ca proasta indiferent ce aș vedea sau ce aș auzi, am trecut nepăsătoare peste aspectul bizar că două prietene bune nu știu o limbă comună pentru a se înțelege fără translator …

Am tradus mai multe pagini A4, iar printre toate alea înșirate era și o rețetă de slăbire.

Nu aveam nevoie de slăbire, nici acum nu am, dar curiozitate m-a mânat la un moment dat să o experimentez pentru a-i vedea eficacitatea și să o dau mai departe doritorilor.

Trebuie să se mănânce „ceva” dimineața, pe stomacul gol (nu vă gândiți la prostii), iar apoi să nu se mănânce și să nu se bea nimic timp de 30 minute.

Am stopat atunci experimentul fiindcă, deși teoretic pare simplu, „ceva-ul” este foarte înecăcios …(nu vă gândiți la prostii)

Un timp am crezut că era un mesaj codificat, nicidecum o rețetă de slăbire, deoarece nici doamna căreia i-am tradus scrisoarea nu avea nevoie de vreo cură de slăbire.

Chiar dacă rețeta este venită printr-o scrisoare din China nu înseamnă că este o rețetă chinezească!

Acum, fiindcă cineva vrea să slăbească un pic, m-am decis să înfrunt dificultatea înghițirii și să experimentez rețeta pe propriul trup, începând îngurgitarea cu grijă a „ceva-ului” pentru a evita să devin prima victimă a experimentului.

Sper să nu rămân total fără fese, așa cum m-a configurat înotul.

După 4 zile de experiment pot aprecia că, dacă am răbdare și mă dedic experimentului cu devotament și …responsabilitate (așa scria pe o cutie de vopsea: să se amestece cu responsabilitate ), pot înghiți evitând înecul, dar pentru asta trebuie să aloc 30 minute!

Mușchiuleții de pe brațe și pulpe par a fi mai conturați și pot servi unei lecții de anatomie fără tomein, tăiere!!!

O constatare interesantă și importată este o acțiune benefică asupra unor alergii (singurele mele necazuri mi se trag de la imunitarul prea puternic, deoarece răspunde cu histamină la tot ceea ce crede el că îmi e dușman!) și în general am simțit cum se curăță organismul.

După 30 de zile mă voi lămuri pe deplin dacă rețeta funcționează pentru a o pune la dispoziția doritorilor atrăgând atenția asupra îngurgitatului, fiindcă nu vreau să-mi încarc conștiința cu victime.

Succes experimentatorului!

Voi avea grijă să dau semne de viață pentru a nu-mi speria prietenii că m-am înecat deși, reiterând vorba lui Ex cu referire la mine, shaitan mort nu s-a văzut!

(Uncategorized)

Inegalabilul Ex

Ex își schimba mereu .aspectul.

Când era cu păr lung, când chelios, când cu barbă, când fără barbă.

Avea nevoie de barbă, iar eu îi furas …îi luasem din greșeală pașaportul cu poza bărbos.

La punctul de control de la frontieră, cu tonul grav, salariata cu privirea pătrunzătoare, i-a spus scurt:

– Nu sunteți Dumneavoastră! Aici în poză nu aveți barbă, dar aveți mult păr!

Inegalabilul Ex, fermecătorul companion Ex, după cum îl descriu cei care îl cunosc, dar nu stau prea mult în preajma lui, se amuza cum a convins salariata că el cel cu barbă este cel fără barbă, din poză …

– Mi-am acoperit cu o palmă barba și cealaltă palmă am pus-o de la frunte în sus, i-am rânjit salariatei și i-am zis:
– Ei, acum seamăn ??
Evident, l-a lăsat să treacă …

(„Drajeuri cu umor”)

În tranzit

Un INS tranzita România spre Rusia și cum era pe …coada cuiva, a trebuit să intre într-o frizerie … pentru a nu pierde obiectivul.

– Cum să vă tund? a întrebat frizerul.

Văzând că INS-ul nu pricepe nimic românește, frizerul a început să înșire nume de tunsori masculine care nu-i spuneau însă nimic celui care abia se așezase pe scaunul proaspăt înfășat.

INS-ul a reacționat când a auzit de tunsorile „box” și „semi box” însă neștiind cum arată aceste tunsori a cugetat:
„Dacă există și semi box, să o încerc pe asta …”

– Semi box! a zis INS-ul și, în următoarele clipe, frizerul i-a tuns tot părul numărul zero lăsându-i doar un ciuf, în partea de sus a capului!

INS-ul s-a privit în oglindă și a văzut că arată precum un ou cu moț! Ciuful pleca din bajhujul capului drept înainte, parcă pregătit de atac!

A rămas mut pentru câteva secunde, s-a privit din nou, îndelung, în oglindă și a scos o voce ca un tunet:

– Box!!!

Mâinile abile ale frizerului tăiau ciuful, lăsând din el cam 1 centimetru, iar INS-ul a închis ochii și în mezzo voce, șoptea în limba lui maternă:

– Mai repede, mama mă-sii că-l scap dracului pe ăla …

(drajeu autentic)

Culmea spionajului

Doi spioni, dl. X și dl. Y, stau la o masă într-o cafenea și își sorb tacticos cafeluțele.

La o masă situată la 7 metri distanță, ședea un spion din tabăra adversă.

Curios dacă spionul din tabăra adversă se uită spre masa lor, dl. X i se adresează dl-ui Y:

– Uită-te dacă se uită, dar dacă se uită, nu te uita!

(„Drajeuri cu umor”)

Riposta verzei III – Epilog

Prin urmare, sâmbătă am fost în „Parcul „Herăstrău” și Contele m-a dat cu barca, iar duminică am mers la „Muzeul Satului”.
Două zile frumoase petrecute, mamă și fiu, în Natură.

Deodată, Contele izbucnește în râs.

– Mâine, la serviciu, colegii mă vor întreba cum am petrecut weekendul, iar eu am să le răspund cu cel mai scurt rezumat posibil:

– Am petrecut minunat!

Sâmbătă am fost cu mama în Parcul „Herăstrău”. Mama era să cadă în lac!

Duminică am fost cu mama la „Muzeul Satului”. Mama era să cadă în lac!

(din ciclul „Eu și Contele”)

Parole, parole, parole

Căutând prin filmografia unui îndrăgit actor, cu o frumoasă carieră internațională, am dat peste un film, „scăpat” cu ani în urmă, care era oferit gratis pentru vizionare online, de către un site dintr-o țară vecină.

Mi s-a cerut să mă înregistrez ca să fiu păstrată în memorie …

– Ei, dacă trebuie, hai să mă înregistrez!

Mă lăsa să completez rubricile în engleză deși toate mesajele venite „de dincolo” în timpul operațiunii „Înregistrarea” erau în limba acelei țări mari.

La rubrica numelui am trecut denumirea curentă a unui gaz toxic, d fapt chiar mortal, căruia i-am introdus un „a” în plus, să nu supăr pe cineva; în acest fel numele a căpătat o rezonanță frumoasă, armenească.

La rubrica cu adresa de mail, mi-am trecut adresa de Yahoo mail.

Problemele au început când am trecut la completarea rubricii cu parola.

Am scris primul cuvânt care mi-a trecut, vorba bancului, precum glontele prin cap.

Ca un pedagog sever și nemulțumit, robotul site-ului comentează, în limba țării de reședință:

– Cuvântul ales de tine este prea scurt.

OK!

Aleg un cuvânt mai lung: stavrositunian!
I-am dat și ăstuia o tentă armenească pentru a-l lungi.

Instantaneu, robotul mă trage de urechi:

– Parola este prea simplă!

Da, de câte ori am încercat să folosesc acest cuvânt drept parolă, ceva nu a funcționat!

De atunci, de câte ori se ivește ocazia, încerc să văd dacă stavrositunian este tot perdant și îl bag primul la înaintare, sau al doilea, dar se pare că nu prea are carismă.

A treia oară aleg un cuvânt nu cine știe cât de lung, că nu aveam chef să formulez expresii sau fraze, dar l-am înzorzonat cu cifre și semne grafice.

Robotul trage o concluzie pe care ține să mi-o comunice:

– Parola ta este complexă!

– Asta e de bine? m-am întrebat eu și, după ce am stins lumina, m-am așezat turcește pe perna scaunului, am făcut ecranul full și am dat startul filmului.

A apărut un anunț timid care îmi comunica:

– Acest film nu poate fi vizionat în regiunea dumneavoastră!

Deși se pare că regiunea „mea” este vinovată, nu pot să nu gândesc:

-Ghinionul stavrositunian – an!

Uf, roboți, suflete fără afecte!

M-ați bătut de trei ori la cap cu parolele când oricum „regiunea” mea nu era acceptată!

Dezolată, mi-am căutat și găsit repede ceva de făcut ca să uit …

(Strict autentic)

Riposta verzei II – La „Muzeul Satului”

A doua zi, treburi individuale, care nu presupuneau interacţiune între noi, au făcut să treacă timpul mai rapid decât am fi vrut, dar la ora 13, conform programului, am plecat spre Muzeul Satului.

La intrare ne-a întâmpinat vorbirea puţin peltică, cu multe ţ – uri, a grupurilor de turişti greci, oameni ajunşi la vârsta a treia. Erau însoţiţi de ghizi care, deloc zgârciţi la vorbă explicau la fiecare casă în parte, modul de a locui al strămoşilor noştri, deşi mă îndoiesc că era chiar necesar să arăți, de exemplu patul și să spui că acolo dormea țăranul.

Ghizii erau şi ei de vârsta a treia şi mă întrebam dacă uimirea turiştilor, manifestată sonor, era cauzată de ceea e vedeau sau de ceea ce înţelegeau din engleza ciudată vorbită de ghidul septuagenar.

Casele din sat au peste 100 de ani vechime, în general încăperile sunt mici, scunde, întunecoase, construite fiecare după tradiţiile locale specifice fiecărui ţinut şi vremurilor când au fost construite.

thutat-1353027402

FOTO:  cu un an în urmă, privire peste Lacul Herăstrău, în Parcul Herăstrău

Vizitatorii se pot plimba comod, independent sau în grupuri pe uliţele satului care sunt largi, frumoase, scăldate în lumină şi, împreună cu spaţiile verzi ample, induc o stare de linişte sufletească cum nu am întâlnit în satele adevărate.

thutat-1353027410

FOTO: tot cu un an în urmă, privire peste Lacul Herăstrău, în Parcul Herăstrău

Relaxarea, pe una din băncile din apropierea „Cherhanalei” tulcene de pe malul Herăstrăului, este totală, cu un efect mult mai revigorant decât relaxarea pe una din băncile Parcului Herăstrău, aflat la distanţă de o lăţime de lac, pe malul opus satului.

Ca şi anul trecut ne-am bucurat la intrarea în parc de salutul prietenos al unui comitet de primire sui generis, alcătuit dintr-o mulţime de pisicuţe pe care, doar noi şi copiii de maximum 8 ani, le-am luat în braţe la mângâiat fără a ne teme că pot avea purici.

Giugiuleam sârguincios micile felide şi ne amuzam repetând cuvintele pline de „înţelepciune”, ale unei prietene iubitoare de animale:

-Să nu vă temeţi de purici! Puricii nu părăsesc blana animalului!”

Teoria o fi sau nu valabilă, dar la un moment dat, amica ne-a avertizat să nu o vizităm vreo 10 zile fiindcă ultima pisică adoptată i-a umplut toată casa de purici şi e în procedură de depuricizare!

Aici în sat se află un adevărat Paradis al pisicilor negre, superioare numeric celor tricolore, adică cu pete albe, oranj şi negru ( da, ştiu, albul și negrul sunt non culori, dar nu se supără mâţele că le numesc tricolore!); doar câteva exemplare, frumoase și ele, sunt tigrate în tonuri cenuşii.

Este singurul loc unde pisicile nu fug de oameni. Au învăţat că aici nimeni nu le agresează, dimpotrivă, li se dă mâncare, lapte, apă şi au o căsuţă cochetă inscripţionata „Casa pisicilor”.

Inscripţia pare uşor desuetă:

1 Pisicile nu înţeleg ce scrie, iar dacă ar înţelege nu ar intra în căsuţă fiind ştiut că pisicile se duc doar acolo unde li se interzice să stea!

Raportând numărul mare al pisicilor la dimensiunile căsuţei, mă întreb criteriile după care se aleg pisicile locatare. Sau cumva sunt organizate lupte şi campioanele au drept de a locui … De fapt niciodată nu am văzut nici măcar o gheară de pisicuţă pe acolo …poate căsuţa nu este prea locuită fiindcă Natura oferă condiţii mai pe gustul felidelor care se pot pripăşi cu graţie prin multitudinea de case adevărate din sat.

2. Chiar dacă nu ar scrie că este căsuţa pisicilor, niciun homeless nu ar încerca să se cazeze; nu i-ar intra în căsuţă nici măcar un picior.

3 Păsările, alte necititoare, nu s-ar hazarda să se adăpostească la 50 cm deasupra solului, în preajma pisicilor.

4. Nu cred că există vreun şoarece sau şobolan care să aibă tupeul de a veni să se cazeze într-o căsuţă amplasată în mijlocul unui adevărat areal pisicesc.

Inscripţia ne este adresată nouă, vizitatorilor, pentru a înţelege că aici casele străbunilor sunt conservate, iar pisicile sunt ocrotite.

Atracţia pentru pisicile negre a fost cea care m-a dus în pragul prăbuşirii!

Acasă, pentru a-mi mângâia şi ţine în braţe cotoiul, negru, rasa Bombay, ar trebui să îmbrac un echipament pentru protecţia întregii mele fiinţe.

Dacă la rodeo există şanse de a te menţine în şa pe cel mai nărăvaş cal sălbatec încât să fii câştigător, cu cotoiul negru al Contelui nu ai nicio şansă să crezi că îl poţi ţine în braţe şi mângâia.

De fapt, seamănă cu stăpânul lui, Contele care, bebe fiind, după ce era alăptat de biberon urla de mama focului dacă doream să îl mai ţineam în braţe!

Sper să facem, cândva, filmuleţul cu ceea ce Contele numeşte „modul de folosire al pisicii”:

– se înhaţă pisica de ceafă, se întoarce cu burta în sus, se menţine în braţe tot cu burtica în sus, ca un bebe mic, iar apoi se mângâie prudent!

Don cotoi preferă să se întindă pe jos pentru a fi supus unui masaj– smotoceală, stimulându-l pe Conte în această activitate emițând zghiorlăituri de plăcere şi satisfacţie

Pervers şi egoist vine şi se culcuşeşte în braţele mele doar când îi este frig. Având totuşi o haină de blană, nu prea i se întâmplă.

lectia-liliecilor-babutavesela-spunetiparerea-ro-046
Dacă dorm, ca de obicei pe burtă, se ghemuieşte şi doarme pe mijlocul spatelui meu iar greutatea lui, 7 kile cotoi dormind, devine apăsătoare şi visez toţi talasămii din lumea coşmarelor.

IMG_1847

Când îi este foame, vine la mine, se ridică în două picioare, iar lăbuţa lui stângă se ancorează cu toate ghearele în mâna mea stângă cu care manipulează mausul, mă priveşte în ochi şi emite un mesaj sonor asemănător cuvântului vreau! Apoi porneşte spre zona castronelelor cu papa întorcând capul de câteva ori să fie sigur că îl urmez.

 

IMG_1920-2

Dacă nu îl urmez din prima, vine și trage de mine, cum altfel decât mușcându-mă, asemenea unui cățel, iar apoi aleargă, ghidându-mă spre spre castronele.

lectia-liliecilor-babutavesela-spunetiparerea-ro-053

Pentru a mă bucura de fericirea de a mângâia o pisică neagră fără să mă zgțrie, am smotocit toate pisicile satului, evident împreună cu Contele.

NB Cercetătorii au stabilit că mângâiatul unui animălus induce stare de fericire – prin aflux de secreţii neurohormonale, etc. – atât animălușului cât și omului.

– Nu veni ca un elefant, sau ca un bolid, că le sperii! mă apostrofa Contele când, repezită ca de obicei, veneam şi eu la mâţa pe care deja o mângâia.
E, la cele 50 de kile ale mele nu prea arăt a elefant, dar poate, comparativ cu o mâţă, aşa o fi!

Am rămas în urma Contelui admirând o casă.

De la o distanţă de peste 15 metri, îl zăresc pe Conte cum giugiulea o mâțucă neagră, stând pe vine pe zona ierboasă care mărginea uliţa înspre lac.

Am băgat viteză şi am alergat spre ei.

Ghinion! Doar mie putea să mi se întâmple asta!

Adidasul meu stâng a intrat cu vârful într-un ciot de ţăruş de 10 – 12 cm înălțime și 3,5 cm diametru, bine ascuns în iarbă!

Chiar dacă aş fi avut ambii ochi valizi tot nu l-aş fi observat din două motive:

1 direcţia privirii mele era pe deasupra solului

2 privirea mea nu scurmă prin iarbă, asemenea găinilor!

Viteza cu care mă îndreptam spre Conte, în combinaţie cu piedica bruscă, pusă de ţăruş, mi-au imprimat acea mișcare „de-a berbeleacul”:

m-a aruncat înainte, pe direcţia mea de mers, deci spre Conte, fără a mai putea frâna, stopa, mișcarea de bolid care cade în cap!

Pașii îmi deveniseră tot mai mici, tot mai rapizi, încercam să-mi controlez viteza, dar mai ales căderea în cap!
…de frână, am constat rapid, nici nu putea fi vorba!

Ridicându-se instantaneu și venind doi pași uriași spre mine, Contele mi-a oprit posibila cădere, ţineţi-vă bine, într-un alt ţăruş, de vreo 18 cm înălțime, care mi-ar fi intrat undeva în zona inimii!!!

Contele mi-a zis şugubăţ:
– Dacă intrai cu pieptul în ţăruş, ştiam sigur că nu vei deveni vampiriţă niciodată!!!

Mâţa neagră mângâiată de Conte, a fugit speriată imediat după stopul pus mie de ţăruşul numărul unu!

După clipele de amuzament, am privit spre direcţia în care a fugit mâţa şi am înţeles că am avut noroc de două ori:

1 am scăpat de prăbuşirea în cap și în ţeapă, dar dacă nu ar fi fost Contele acolo, la locul potrivit

2 nu era exclus, printr-o ușoară înclinare a trupului meu spre stânga, unde începea un taluz de cca 12 metri până la nivelul lacului!

Înclinaţia taluzului se apropia de verticală, iar lacul m-ar fi primit cu drag după câteva secunde de rostogolire pe o pantă deosebit de abruptă și destul de împănată cu țăruși.

Restul zilei petrecute la țară a fost relaxant și liniștit, ne-am bucurat de ziua caldă și însorită, uitând de jena din ochi.

Eram nedumerită:

de ce riposta verzei, faţă de cuvintele unui copil care, cum spuneam pe la început („Riposta verzei I”), s-a săturat de varză, a trimis-o la naiba şi a cerut să nu mai vadă varză în ochi, a fost să trimită o mică granulă – ghiulea în ochiul meu?

Au fost câteva zile de pomină în care cel mai inofensiv maitap, adică mişto, era:

– Ce te uiţi de parcă ai varză în ochi!
şi

– Ai o privire de varză în ochi!

Mai dureros a fost că porţia de salată a Contelui, din cauza căreia am suferit incidentul, a fost aruncată la gunoi după ce a stat două zile la frigider …

O nouă porţie de salată a urmat acelaşi stagiu de două zile în frigider şi drumul la coş …şi ce frumos o tăiasem!

După cinci zile de plutire în jurul globului ocular, cred că granula de varză a putregăit şi s-a prelins afară din ochi sub jetul de apă al duşului direcţionat pe ochi.

În a şasea zi de la întâmplarea asta, am constatat că am devenit alergică la varză: plămânii îmi şuieră, abia pot respir și nu-mi ajunge aerul!
Şi-mi plaaaaaaaaaace varza!!!!

Nota autorului
Am pus titlul „Riposta verzei” deoarece definiţia din dicţionar a cuvântului „ripostă”este „replică promptă şi cu energie” deci exact ceea ce mi-a făcut mie varza supărată de înjurătura Contelui!

(noiembrie 2013, din ciclul „Eu şi Contele”)