Șobolanul cafeniu

 

Pentru a-mi curăța plămânii, după ce în urma unui traumatism deschis mi-au curs doi litri de sânge în plămânul stâng, din timp în timp, ar fi necesar să mănânc un macerat de pătlagină, proaspăt culeasă, în miere.
Se pot culege niscaiva frunze de pătlagină de prin parcuri, dar nu-mi vine să-mi amestec ADN – ul cu cel al câinilor.
Iubesc câinii, dar nu și urina lor … iar cum drepturile legitime ale câinilor le permit să calce și să …pipi pe unde vor, am încercat să apelez la pătlagina din Plafar, măcar să nu văd de pe unde a fost culeasă.
Demențial!
În cutia cu pătlagină am găsit cioturi dubioase, fire de iarbă și fire de păr din coadă de cal!!!
Ca să nu mai văd alte componente discutabile prezentate ca pătlagină, am cumpărat o sticluță cu „Sirop de pătlagină”.
Produs,cică, naturist …

Acasă, am scos din geantă punguța de la farmacie, iar mâna mea a apucat sticla cu lichidul cafeniu.
Stranie senzație!
Sticla era din plastic, moale ca un șobolan cafeniu!

Deși mai nou, toți specialiștii trăncănesc să nu mâncăm, să nu bem din plastice, toate ambalajele sunt din plastic (și cred că vor fi din plastic încă mult timp).
Chiar și produsele farmaceutice au înlocuit recipientele din sticlă cu altele din plastic.

Cum unitatea de măsură a dozei terapeutice pentru adulți este linGURA, am luat o gură din siropul dulceag aromat.
Până seară luasem cele 4 (lin) GURI pe zi recomandate.
A doua zi când să deschid sticla, dopul era înțepenit, fixat, sigilat de sticlă din cauza conținutului de zahăr care se cristalizase între dop și sticlă.
Cu mâna stângă am prins dopul ca într-un clește cu spărgătorul de nuci, iar la fiecare încercare de răsucire a dopului, sticla moale ca un șobolan se răsucea în cealaltă mână, ca o ființă vie.
Dacă era șobolan murea strangulat, contorsionat, răsucit ca un tirbușon.

Am luat o gură din licoarea mult prea dulceagă pentru gustul meu și la scurt timp m-am convins că semnalele de ieri – somnolență, edeme față – gât, respirație șuierată – erau adevărate semne ale manifestărilor alergiei la conținutul șobolanului cafeniu.
Abia atunci am citit pe sticlă conținutul; de parcă s-au îndoit de capacitatea invertazei produsă de propriul meu trup, chimiștii au băgat mare parte din zahăr sub formă de zahăr invertit prin procedeu chimic …
Da’ n-am rămas în pierdere :)
Copilu’, ca orice copil, s-a bucurat de dulcele produs fără nicio problemă.

554dea568b5c0_pion_d-r_aleksandr_fleming

Cum era să omor comisia de vot

 

Duminică seara eram singura votantă în sala de clasă devenită secție de vot și, din neatenție, era să omor comisia de vot …

Mai întâi l-am chinuit pe tânărul de la dispozitivul electronic antifraudă: i-am întins Cartea de Identitate fără să o scot din plasticul protector cu care făcuse o aderență aproape simbiotică.
S-a descurcat bine și, bănuiesc, nu s-a enervat.
Mi-a indicat masa și persoanele de unde trebuie să primesc buletinele de vot.
Am întins Cartea de identitate celor doi tineri care m-au căutat pe listă și, la schimb, mi-au înmânat cele 4 buletine de vot.
– Patru …am bombănit în barbă … uitasem că tre votat și partidul consilierilor …

Cu buletinele de vot în mână, am intrat în cabină, încă indecisă, fără să știu pe cine să votez.

M-am gândit să citesc foile, adică buletinele de vot … lectura într-o cabină de vot poate fi o sursă de inspirație …

Ca să nu greșesc ceva, mi-am scos ochelarii și, așa cum fac și acasă, am închis etuiul cu un pocnet de parcă tragi o lovitură de topor într-o buturugă de fag!

Am citit …ofertele, am ales – cu ochiul nu cu mâna, după cum ne recomandă negustorii la piață – și repede am aplicat ștampila minusculă pe cele patru buletine de teamă să nu se usuce stropul de tuș pus cu zgârcenia chelăreselor din basmele populare …Dacă mai era un al 5-lea buletin, nu mai aveam smack pe ștampilă.
Evident, după ștampilare, am îndoit buletinele punându-le în ordinea mea mentală de a le băga corect în crăpăturile cutiilor numite urne.
Mi-am deschis etuiul, am pus cu marte grijă ochelarii mei cu lentile japoneze în lăcașul lor și …trosc!
O nouă lovitură de ghioagă a răsunat din cabina mea de vot după ce am închis etuiul!
Am ieșit din cabină cu sportgeanta și buletinele în mâna stângă și ștampila în mâna dreaptă.

Un tip solid apăruse lângă cabina în care ștampilasem buletinele …m-am uita urât la el, bănuind că a tentat să tragă cu ochiul pe după perdeluța galbenă.
Arunc, fără un motiv anume, o privire urâtă și spre cei doi tineri care-mi reținuseră cartea de identitate în gaj până la restituirea, în bună stare, a ștampilei.

– Să vă ajut sare Solidul, care părea fâstâcit și speriat ca de bombe!
Bombe am zis?
Oh, te pomenești că i-am speriat pe toți cu închiderile ultra zgomotoase ale etuiului …

Deja politețea exagerată a Solidului mă enerva …în aceeași măsură în care, probabil, Solidul se întreba ce dracu au fost pocniturile din cabina mea!

– Vai! Le-ați îndoit! Stați să le punem unde trebuie! Să nu le încurcăm!

Le dezdoaie și are grijă să se uite peste ele să vadă dacă le pun unde trebuie, dând indicații … probabil urmărea să vadă dacă nu e vreo pocnitoare printre buletine …

Exact băgam cu mâna stângă, că-s stângace, buletinul de primar general în fanta cutiei numită urnă, când Solidul vede mâna mea dreaptă, prinsă cu o fașă elastică generoasă.

Fixându-mi dreapta cu privirea, intră în stare de șoc:

– Au, au! rostește înspăimântat când vede că degetul arătător și cel median sunt poziționate în sus indicând un mare V, semn al victoriei …
Poate crede că e vreun semn conspirativ gândesc eu …dar țipătul „au” a continuat cu sunete înspăimântate:

– Ah, dați-mi ștampila, vai, ah!

De unde să știe Solidul că acel chirurg care mi-a măcelărit mâna dreaptă, a   lăsat-o fără bucuria de a strânge toate degetele în pumn, iar arătătorul și medianul arată de grămadă de ani un V, mai mult sau mai puțin victorios.
În mod nefiresc singura posibilitate de a ține micuța ștampilă a fost să o prind între degetul mare și degetul inelar. Așa țin și pixul când scriu și pensula când pictez.

Cred că Solidul era speriat să nu-mi pice ștampila în urnă!

Nu știa ce Tiger Style am, iar ce prind cu degetele este bine prins!

I-am întins ștampila Solidului care, emoționat, a luat-o și a pus-o pe o tușieră de pe o masă din mijlocul clasei …deși ștampila era a băieților amplasți la peste  2 metri distanță de acea masă.
Am semnat lista de votant, mi-am luat Cartea de identitate și am urat o seară bună tuturor membrilor speriatei și amuțitei comisii!

Acasă m-am amuzat.
Cum pot reacționa oamenii la două trosnituri!
Nu mă dezmint!
Pentru mine viața este întotdeauna plină de umor!

Explicații foto
1 Nu este mâna mea (aici e o mână stângă) dar asta este pozitia veșnică a mâinii mele drepte, dobândită chirurgical de mulți, mulți ani. Țineam ștampila prinsă între degetul mare și inelar :)

11282646_336548526555393_1385173164_n

2, 3 ilustrații pentru Tiger Style

free-tattoo-style-vector-tiger_73951

tiger_style_by_gothic180

 

882174_482868078435833_1342025708_o

 

883542_482867985102509_651028227_o (1)

 

883661_482868118435829_1003366876_o

902089_482868075102500_1827959356_o

904328_482868028435838_467112094_o (1)

 

903715_482868068435834_399594229_o
mâna mea stângă în Tiger Style,