Dedicații

Facem cadouri, primim cadouri.
Unora le place teribil ritualul desfacerii ambalajului cadoului.

Contele avea şase ani și adora să desfacă ambalaje.

Contele, la şase ani, adora şi dedicaţiile scrise pe cartonaşele care însoţeau cadourile, iar dacă era vorba despre cadouri cărţi, dorea dedicaţii pe una din primele file.
Contele îşi vizita de 4 – 5 ori pe săptămână bunica pe care o iubea la fel de mult precum iubea şi scotocitul prin zecile de sertare şi uşi ale mobilierului ei.

Scotocindu-i prin bibliotecă, Contele alege o carte, un Topârceanu, primul poet îndrăgit de el, şi îl întinde, dezinvolt, sub nasul şi ochelarii bunicii lui pentru a-i scrie, pe carte, o dedicaţie.

Şocată de nepotul care şi-a făcut singur cadou o carte din biblioteca ei, bunica i-a dat prompt o dedicaţie fără a comenta cum stă treaba cu cadourile: ţi se fac nu ţi le înhaţi din casa pe care o vizitezi!

De pe la 7 ani, Contele a început să scrie versuri de dragoste şi, abonat între timp la biblioteca „Marin Preda”, începe să citească asiduu Esenin, Federico Garcia Lorca, Voznesenski, Leonid Dimov, Eminescu, Păunescu.

În 6 februarie 1996, pe la 8 ani, puştiul scotoceşte din nou prin biblioteca bunicii şi înhaţă, cu lăcomie două cărţi, pe care, conform procedurii anterioare, le vâră sub nasul bunicii pentru dedicaţii. Cadou sau cadou prin jaf, avea nevoie de dedicaţiii pe ele!

Prima carte era un Eminescu, altă ediţie decât cea pe care puştiul o avea deja (primită de la Ion Caramitru, după o seară – recital de poezie, spectacol susținut de mari actori la Sala Radio)

A pus cartea şi pixul în mâna bunicii zicându-i:

– Scrie-mi, te rog, o dedicaţie!

– Cum, dar şi pe Eminescu mi-l iei! a protestat bunica şi probabil fiind cam supărată a scris sec:
„Doresc să ajungi şi tu la fel ca Eminescu. Bunica”.

M-am uitat pe dedicaţie şi m-am cutremurat!!! La ce s-a referit, oare, bunica? La Eminescu poetul sau la boala lui?

Pe urmă m-am cutremurat încă odată!
De ce?

A doua carte pe care puştiul cerea dedicaţie era „Iliada” de Homer, bardul orb! Dacă îi dă o dedicaţie furioasă de acelaşi gen!?

Снимка на Lacrima Ungur.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Facem cadouri, primim cadouri.

Unora le place teribil ritualul desfacerii ambalajului cadoului.

 

Contele avea şase ani și adora să desfacă ambalaje.

 

Contele, la şase,  ani adora şi dedicaţiile scrise pe cartonaşele care însoţeau cadourile, iar dacă era vorba despre cadouri cărţi, dorea dedicaţii pe una din primele file.

Contele  îşi vizita de 4 – 5 ori pe săptămână bunica pe care o iubea la fel de mult precum iubea şi scotocitul prin zecile de sertare şi uşi ale mobilierului ei.

 

Scotocindu-i prin bibliotecă, Contele alege o carte, un Topârceanu, primul poet îndrăgit de el, şi îl întinde, dezinvolt, sub nasul şi ochelarii bunicii lui pentru a-i scrie, pe carte, o dedicaţie.

 

Şocată de nepotul care şi-a făcut singur cadou o carte din biblioteca ei, bunica i-a dat prompt o dedicaţie fără a comenta cum stă treaba cu cadourile: ţi se fac nu ţi le înhaţi din casa pe care o vizitezi!

 

De pe la 7 ani, Contele a început să scrie versuri de dragoste şi, abonat între timp la biblioteca „Marin Preda” începe să citească asiduu Esenin, Federico Garcia Lorca, Voznesenski, Leonid Dimov, Eminescu, Păunescu.

 

În 6 februarie 1996, pe la 8 ani, puştiul scotoceşte din nou prin biblioteca bunicii şi înhaţă, cu lăcomie două cărţi, pe care, conform procedurii anterioare, le vâră sub nasul bunicii pentru dedicaţii. Cadou sau cadou prin jaf, avea nevoie de dedicaţie pe ele!

 

Prima carte era un Eminescu, altă ediţie decât cea pe care puştiul o avea deja (primită de la Ion Caramitru, după o seară – recital de poezie, spectacol susținut de mari actori la Sala Radio)

 

A pus cartea şi pixul în mâna bunicii zicându-i:

 

– Scrie-mi, te rog, o dedicaţie!

 

– Cum, dar şi pe Eminescu mi-l iei! a protestat bunica şi probabil fiind cam supărată a scris sec:

„Doresc să ajungi şi tu la fel ca Eminescu. Bunica”.

 

M-am uitat pe dedicaţie şi m-am cutremurat!!! La ce s-a referit, oare, bunica?  La Eminescu poetul sau la boala lui?

 

Pe urmă m-am cutremurat încă odată!

De ce?

 

A doua carte pe care puştiul cerea dedicaţie era „Iliada” de Homer, bardul orb! Dacă îi dă o dedicaţie furioasă de acelaşi gen!?

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>