Donație 1 și Donație 2

1.

Un tânăr amic mi s-a destăinuit fericit cum, după un scurt Consiliu de familie, s-a stabilit:

– Cine are grijă de Mamaia primeşte casa Mamaiei!

Casa Mamaiei era o vilă situată într-un cartier select şi liniştit. Cel care se va îngriji de Mamaia va fi beneficiarul a 85% din vilă; restul aparţinea altui proprietar.

Tânărul amic şi nepot al Mamaiei a sărit în sus cu două degete ridicate, şcolăreşte, tot în sus:

– Eu vreau să am grijă de Mamaia!

Cum să nu am grijă de Mamaia? îşi făcea curaj nepotul cu gândul plin de bucurie că bunica îi va dona tot parterul vilei plus un apartament la etajul întâi şi niscaiva spaţiu la mansardă. A, să nu uit! Mai avea şi un garaj imens.

Singura bubă a vilei era încălzirea!

Abia peste un an începeau lucrările de racordare la conducta de gaze. Până atunci frumoasele sobe din teracotă, cu lucrături şi bibiluri, păpau lemne şi dădeau căldură.

Pentru a intra în posesia vilei, nepotul a demarat întocmirea actelor  de donaţie.

Primea un imobil gratis dar, conform legislaţiei, trebuia să plătească Statului un impozit .

Tânărul a apelat la serviciile Biroului Tehnic autorizat cu evaluarea imobilelor şi stabilirea taxei de donaţie şi a depus cererea de evaluare.

Au fost întocmite planurile vilei: subsol, parter, etaj, mansardă. S-a măsurat tot ce era necesar, s-au stabilit datele tehnice ale construcţiei (vechime, materiale, suprafeţe construite, etc.) pentru calculul riguros al taxei.

Tânărul nepot s-a uitat la fişa de calcul şi  a remarcat că valoarea garajului este destul de mare:

– De ce valoarea garajului este atât de mare? a întrebat el calculând în gând procentul care se resimţea în taxa de donaţie. Nu se poate reduce puţin din valoare?

Răspunsul salariatului a fost prompt:

– Fiindcă este un garaj foarte mare! Este cât tot subsolul! Are aceiaşi suprafaţă cu planul parterului, poţi învăţa să şofezi în el! E dotat cu pardoseală de calitate, apă curentă, canalizare, finisaje pereţi, etc.! a răspuns salariatul.

Indignat că tânărul capătă gratis un  ditamai viloiul şi se zgârceşte la plata taxei şi a repetat:

– Este un garaj foarte mare!

Tânărul nepot a stat câteva minute cu privirea aţintită în planul garajului şi, în cele din urmă a întrebat:

– Şi nu putem să-l anemiem puţin?!

 

2

A trecut un timp şi m-am întâlnit cu acel tânăr care primise donația de la bunica lui.

Era una din acele întâlniri întâmplătoare pe care fiecare din noi le are, la un moment dat cu un fost coleg, de şcoală, de facultate sau de serviciu. Se întreabă unul pe celălalt o grămadă de chestii de parcă i-ar păsa unuia de celălalt, deşi ştiu amândoi că fie se vor revedea cândva, tot întâmplător, fie că nu se vor mai revedea niciodată!

De obicei, în situaţii din acestea,  răspund scurt şi sec la prima întrebare sau arunc, în loc de răspuns, trei – patru întrebări una după alta şi nu-i mai dau celui din faţa mea posibilitatea să-mi pună vreo întrebare. În timp ce continui să bombardez interlocutorul cu întrebări presar şi câte ceva despre mine, evident doar atât cât vreau.

Chiar şi atunci când aparent îmi scapă ceva despre mine, totul este calculat. Ei, şcoală de la Ex!

Din una în alta amicul  îmi spune fericit:

– Gata, am băgat gaze! Iarna trecută nu m-am ocupat la timp de procurarea lemnelor şi am avut în casă doar două grade Celsius!

– Au! am aulit eu cu uimire.

– Închipuie-ţi că Mamaia a rezistat la două grade!

No comment!

 

Снимка на Lacrima Ungur.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>